Memoria - continut

Memoria

    Prin procesele senzoriale de cunoaştere, omul are posibilitatea sa trăiască mai ales în prezent, să reacţioneze la acele însuşiri ale obiectelor care acţionează nemijlocit ‘’aici” şi “acum”asupra organelor de simţ. Impresiile, imaginile, gândurile, emoţiile, mişcările prezente nu se pierd însă, nu se volatilizează fără a lăsa nicio urmă în creier, dimpotrivă, ele se sedimentează, se cristalizează, pentru ca mai apoi să fie scoase la lumină şi refolosite. Astfel contribuie la amplificarea conţinutului vieţii psihice, la desfăşurarea normală şi mai ales eficientă a activităţii umane.

Omul, pe lângă multe  alte capacităţi de care dispune (de a simţi, gândi, vorbi, imagina),o posedă şi pe aceea de a reţine, conserva şi reutiliza propria experienţă. Acest lucru este realizat cu ajutorul memoriei.

Memoria este procesul psihic de întipărire, stocare (depozitare) şi reactualizare a informaţiilor. Fiziologul rus Secenov a denumit-o”piatra unghiulară a vieţii psihice”

       Suntem diferiti de animale  

     La om, putem vorbi de un apogeu al dezvoltării funcţiei mnezice şi de cea mai complexă organizare şi ierarhizare a ei. Dacă la animal ea este legată de semnificaţia biologică a stimulilor, la om semnificatţia socială a obiectelor devine esenţială. Memoria capată tot mai pregnant un caracter mijlocit. Dacă la început rolul de mijlocitor îl joacă un obiect concret (putem ţine minte sau ne putem reaminti ceva făcându-ne un semn pe un obiect), mai târziu cuvântul, gândul, deci acţiunea psihică internă, subiectivă devine mijlocitoare. La om, memoria capată un caracter logic, ea presupunând înţelegerea celor memorate şi reactualizate. Prin caracterul său mijlocit, logic/raţional, conştient, ea devine un proces psihic specific uman, diferenţiat aproape total de memoria animalelor, fapt care justifică încadrarea ei în categoria proceselor logice.

Rolul memoriei în ansamblul vieţii şi activităţii psihice umane este enorm.Pentru a înţelege şi mai bine acest rol, să ne imaginăm ce s-ar întampla fără memorie.

    Cum ar fi daca nu am avea capacitate mnezica?

    Omul ar trăi într-un continuu prezent numai sub influenţa datelor nemijlocite de cunoaştere, comportamentul său fiind haotic, spontan, fără stabilitate şi finalitate, fără durabilitate în timp. Toate obiectele ar acţiona din nou asupra lui şi  i s-ar părea absolut noi, necunoscute. El n-ar avea posibilitatea de a utiliza rezultatele cunoaşterii, dimpotrivă aceasta ar trebui luată de fiecare dată de la început, gândurile şi acţiunile lui n-ar putea fi legate între ele, n-ar putea înţelege şi învăţa, n-ar putea rezolva problemele ivite în calea sa. Viaţa psihică a omului fără memorie –scria medicul şi fiziologul danez Lange-este doar un ghem de impresii sensitive,adică un prezent fără trecut, dar şi fără viitor.

     Interactiunea cu alte procese psihice

    Memoria se află în strânsă interacţiune şi interdependenţă cu toate celelalte procese, însuşiri şi capacităti psihice, fiind influenţată de ele şi influentându-le totodată.

     Parte din materialul care se stochează şi se păstrează în memorie este de fapt materialul provenit din contactul  organelor de simţ cu realitatea inconjurătoare, fapt ce demonstreaza interactiunea memoriei cu procesele senzoriale.

Exemple de alte interactiuni ale memoriei cu procele psihice

a)      memoria nu presupune doar acumularea de informaţii ci şi organizarea şi structurarea lor (interacţiunea  memoriei cu operaţiile gândirii)

b)      nu ne reamintim şi nu reţinem orice, ci ceea ce ne place, ceea ce corespunde unor dorinţe, aspiratţi şi interese(interacţiunea memoriei cu procesele afectiv-motivaţionale)

c)      memoria implică şi prezenţa unui efort voluntar (interacţiunea memoriei cu voinţa)

Procesele şi formele memoriei

Caracterul procesual al memoriei rezultă din faptul că ea se realizează în faze, în etape, cu ajutorul unor acţiuni psihice cum ar fi:

v     memorarea

v     păstrarea

v     actualizarea celor memorate

În funcţie de prezenţa sau absenţa intenţiei (a efortului voluntar) de a memora se disting două tipuri de memorare:

ü      neintenţionată (sau involuntară)

ü      intenţionată (sau voluntară)

          În funcţie de prezenţa sau absenţa gândirii (a asociaţiilor logice) se disting trei tipuri de memorare:

Ø      memorarea mecanică (în lipsa înţelegerii)

Ø      memorarea logică (bazată pe înţelere)

                                       Memorarea in absenta/prezenta operatiilor gandirii

Memorarea mecanică

Memorarea logică

-implică simpla repetare a materialului -este aparent sau momentan eficientă, în esenţă fiind ineficientă. Din acest punct de vedere memorarea mecanică trebuie combătută -sunt însă şi situaţii în care memorarea mecanică este necesară.Iată câteva exemple:       când materialul nu dispune de o structură logică       când operaţiile gândirii sunt insuficient formate       memorarea diverselor informatii precum: numerele de telefon, numele de persoane, datele istorice, denumirile geografice v     individul foloseşte în acest caz diverse memotehnici pentru a uşura reţinerea

Ø      bazată pe înţelegere Ø este eficienta pe termen lung Ø      pe dezvoltarea operaţiilor gândirii Ø      asigură realizarea unei învăţări autentice, utilizabilă în practică

               

Stocarea informaţiilor este acel proces al memoriei care presupune reţinerea lor pentru un timp mai scurt sau mai îndelungat de timp. Este un proces dinamic si activ care implică organizarea şi reorganizarea informaţiilor memorate

Reactualizarea informaţiilor constă în scoaterea la iveală a celor momerate şi păstrate în vederea utilizării,valorificării lor. Aceasta se poate realiza prin recunoastere sau prin reproducere

Recunoaşterea:

-se realizează în prezenţa obiectului

-este relativ mai simplă presupunând procese de percepţie

-presupune suprapunerea modelului actual peste cel aflat în mintea subiectului.

Reproducerea:

-se realizează în absenţa obiectului

-este mai complexă implicând intervenţia proceselor de gândire.

-presupune confruntarea  şi compararea mintală a modelelor în vederea extragerii celui optim

Atât recunoaşterea cât şi reproducerea au grade diferite de precizie, pot fi foarte precise,dar şi vagi, imprecise, chiar eronate, în funcţie de materialul reprodus sau chiar de tipul reproducerii ca atare.

Factorii memoriei:

Procesele memoriei se realizează mai uşor sau mai greu, au o eficienţă crescută sau scăzută, în funcţie de o serie de factori:

      natura materialului (intuitiv-obiectual sau abstract-descriptiv)

      organizarea materialului (structurat logic şi neorganizat)

      volumul materialului (mare, moderat, mic)

      gradul de familiaritate (familiar, nefamiliar)

      modul de prezentare a materialului (simultan,secvenţial)

      timpul de prezentare a materialului (numărul de prezentări şi intervalele dintre acestea)

      situatia de prezentare a materialului (de percepţie şi recepţie pasivă sau a activă a subiectului)

      ambianţa în care se prezintă materialulul (stimulatoare, inhibitoare, indiferenţa)

      Alţi factori:

      Experienţa anterioară a subiectului

      Motivaţia subiectului

      Starea generală funcţională a subiectului (odihnă, sănătate, boală)

      Tipul de activitate nervoasă superioară (forţa sistemului nervos)

Calităţile memoriei:

În procesul funcţionalităţii sale concrete memoria îşi formează şi o serie de calităţi care o valorizează:

v     Volumul memoriei-cantitatea de material pe care îl reţinem, păstrăm şi reactualizăm

v     Elasticitatea, mobilitatea sau supleţea memoriei - capacitatea de a acumula cunoştinţe mereu noi, de a le organiza şi reorganiza pe cele vechi şi ale uita pe cele necorespunzătoare

v     Rapiditatea intipăririi - engramarea se realizează repede, cu economie de repetiţii şi efort

v     Trăinicia păstrării-cele memorate sunt conservate corect, într-o formă acceptabilă, pentru o perioadă îndelungată

v     Exactitatea sau fidelitatea reactualizării - indică gradul de precizie, de corectitudine şi acuratete a recunoaşterii şi reproducerii

v     Promptitudinea reactualizării - realizarea rapidă, promptă a recunoaşterii şi reproducerii

Toate aceste calitati pot fi educate, modelate, ridicate la noi niveluri functionale.

Memorie şi utare:

Multe dintre datele experienţei anterioare se diminuează, dispar din mintea noastră. Intervine aşa numitul fenomen al uitării, fenomen natural, normal şi mai ales relativ necesar.

Uitarea este un proces pozitiv şi necesar numai în anumite condiţii, dacă aceste condiţii nu sunt respectate aceasta devine o piedică pentru memorie, care îşi reia de la inceput procesele. Între memorie şi uitare există relaţii dinamice, facilitându-se sau impiedicându-se reciproc.

 Care sunt formele uitării?

-uitarea totală (ştergerea integrală,a datelor memorate şi păstrate)

-recunoaşterile şi reproducerile parţiale (adecvate sau eronate)

-lapsusul (uitarea momentană, chiar pentru perioada în care trebuie să ne amintim)

Ce uităm?

-informaţiile care îşi pierd actualitatea

-informaţiile neesenţiale,amănuntele,detaliile

-dar şi informaţiile care au mare semnificaţie pentru reuşita noastră

De ce uităm?

-stări de oboseală , surmenaj, anxietate

-îmbolnăvirea creierului

-proasta organizare a învăţării (subînvăţarii-cu mai puţine repetiţii decât e necesar; supraînvăţarea - cu mai multe repetiţii decât e necesar)

 Care este ritmul uitării?

-uitarea este destul de mare de masivă chiar imediat după învăţare şi apoi din în ce mai lentă,aproape stagnantă

 Cum combatem uitarea?

-prin eliminarea cauzelor care duc la instalarea ei

-repetarea optimă a materialului memorat (repetiţiile suplimentare nu trebuie să depaseasca 50% din numărul iniţial de repetiţii, necesare însusirii materialului)